Fără gluten: opinii împotriva cerealelor

Alimentele fără gluten par a fi din ce în ce mai căutate. Ca şi în tendinţele fără grăsimi şi fără carbohidraţi din trecut, consumatorii încep să caute acum produse fără gluten mai mult ca niciodată.

Glutenul este o proteină care se găseşte în principal în cerealele integrale din grâu, secară şi orz. Când mâncaţi pâine integrală sau supă de orz, glutenul oferă corpului proteină pentru a construi şi repara ţesuturile musculare sau pentru producerea altor proteine cum ar fi hormonii şi enzimele. Proteinele din gluten dau o structură produselor de panificaţie şi pot fi extrase din cereale, cu care se poate forma un substituent de carne vegetală cunoscut sub numele de şeitan.

Mulţi oameni simt că nu pot suporta glutenul deoarece se simt umflaţi când mănâncă cereale şi se simt mai puţin umflaţi atunci când nu mai mănâncă alimente bogate în gluten. Şi ei constată că de multe ori pierd în greutate atunci când scad cantitatea de gluten, iar acesta a ajuns un motiv bun pentru care devin subit entuziasmaţi de alimentele fără gluten.

Deoarece glutenul nu se ascunde doar în cereale, el este folosit şi ca stabilizator şi agent de îngroşare într-o mulţime de alimente procesate precum sosurile pentru salate, iaurt congelat şi mezeluri procesate, şi acesta poate fi un motiv pentru care oamenii se simt mai bine după ce aleg alimentele fără gluten indiferent dacă îl tolerează sau nu. La urma urmei, ei elimină fast food-urile şi alimentele procesate şi eventual înlocuiesc mâncărurile cu amidon cu fructe şi legume sănătoase care i-ar putea ajuta să scadă în greutate.

Unii oameni au într-adevăr intoleranţă la gluten şi trebuie să urmeze o alimentaţie strictă şi lipsită de gluten, dar numărul lor este relativ mic. A fost estimat că doar aproximativ 1% din populaţie are cea mai severă formă, cunoscută sub numele de boala celiacă.

Cei care sunt într-adevăr intoleranţi la gluten sunt nevoiţi să petreacă foarte mult timp citind etichetele. Ei trebuie să evite grâul, secara şi orzul, precum şi “verişorii” grâului: grâul mare şi alacul. Produsele fabricate din aceste cereale, cum ar fi bulgur, cuşcuş, germenii de grâu, grişul, ghirca şi tărâţele sunt interzise de asemenea. Glutenul ar putea fi deghizat, de asemenea, ca proteine vegetale, amidon alimentar modificat sau malţ aromatizat şi este găsit uneori în sosul de soia şi în alcool pe bază de cereale.

Adevărata intoleranţă la gluten este relativ rară, dar un argument pentru a alege alimentele fără gluten ar fi faptul că este o cale pentru a vă îmbunătăţi alimentaţia, mai ales dacă sursa glutenului sunt cerealele rafinate. Înlocuirea pastelor cu mult amidon, prăjiturilor, torturilor, pâinii albe şi covrigilor cu cereale fără gluten, cum ar fi quinoa sau mei este un sfat bun pentru toată lumea.

Pot fi planurile dietei tale prea stricte?

De cele mai multe ori, nu susţin oamenilor să mănânce cât mai sănătos posibil. Mai mult, o parte din munca de nutriţionist este de a încuraja oamenii să mănance alimente sănătoase şi de a-i ajuta să găsească modalităţi de a canaliza obiceiurile alimentare actuale în direcţia corectă. Dar uneori dau de oameni care duc nutriţia adecvată la extreme, care au o obsesie nesănătoasă de a cosuma alimente sănătoase.

Poate cunoşti astfel de oameni. Ei se mândresc de regulă cu obiceiurile lor alimentare şi îi privesc de sus pe cei care nu împărtăşesc aceleaşi obiceiuri ca ale lor. Ei îşi petrec cea mai mare parte a timpului planificând, preparând şi mâncând mâncăruri perfecte. Fiecare aliment este ales pentru conţinutul său nutritiv. Şi pentru mulţi care caută un plan pentru o alimentaţie perfectă, cu cât alimentaţia este mai corectă, cu atât mai onorată este persoana care o mănâncă.

Într-un articol din 1977 din Yoga Journal, Colorado, medicul Steven Bratman a sugerat termenul “orthorexia” (“orthos” înseamnă “corect” sau “exact”) pentru a descrie oamenii care au această obsesie pentru mâncarea perfectă.

Am cunoscut mai mult de o mână de oameni obsedaţi de ceea ce mănâncă. Mulţi păstrează notiţe despre tot ce înghit şi de multe ori ştiu şi ceea ce or să mănânce, chiar cu câteva zile înainte. Ei pot susţine discuţii de lungă durată despre valorile nutriţionale ale felurilor de mâncare care le prepară la domiciliu, dar întrebaţi-i şi ce gust au mâncărurile lor şi sar putea să vedeţi o privire confuză. Mâncărurile spontane şi bucuria plăceri papilelor gustative de multe ori nu sunt luate în considerare.

Nu este surprinzător că atunci când standardele mâncării tale sunt atât de mari, o face şi greu de mâncat în casele altora. În restaurante, aceştia le pot fierbe aşteptările angajaţilor despre fiecare detaliu al mâncării – sursa ingredientelor sosului şi metoda de preparare a fiecărui fel de mâncare – şi totuşi încă mai au probleme în a găsi alimentele potrivite pentru alimentaţia lor. Fără nicio surprindere, izolarea socială poate fi rezultatul final.

Unii psihologi cred că orthorexia poate avea la bază o tulburare de anxietate, în timp ce alţii cred că poate fi mai mult o tulburare obsesiv-compulsivă. Totuşi, alţii spun că pur şi simplu e vorba de un caz de hyperfocus pe ceva sănătos – cum ar fi un dependent de muncă sau o practică obsesivă. Poate nu e nimic rău în asta.

Conform definiţiei iniţiale a lui Bratman, orthorexia a vrut să descrie “drogaţii de alimentaţie sănătoasă” şi în special cei care sunt conduşi de dorinţa de a mânca sănătos, nu de a mânca mai puţin. Aceasta este o distincţie importantă, deoarece în timp ce sună ca o alimentaţie dezordonată, orthorexia, cel puţin în spiritul în care termenul a fost inventat, nu este considerată aşa. Este o problemă doar în cazul în care planul de alimentaţie este luat prea în serios şi duce la o pierdere semnificativă în greutate în acest proces.

Există mâncători de alimente sănătoase care nu au devenit serios subponderali şi care reuşesc să găsească ceva de mâncare atunci când sunt în prezenţa familiei şi a prietenilor. Ei au făcut din munca lor o disciplină strictă pentru ei. Pentru cei care doresc să slăbească puţin, terapia comportamentală poate fi de ajutor. Să învăţaţi să înlocuiţi gândurile obsesive cu atitudini sănătoase despre alimentaţie poate ajuta pentru a pune un pic de ordine în alimentaţie.

Autor (în engleză): Susan Bowerman, MS, RD, CSSD pe www.discovergoodnutrition.com .

Valoarea nutriţională – Mai multă nutriţie dintr-o înghiţitură

Cumpărătorii inteligenţi căută, de obicei, valoarea – indiferent dacă aceştia cumpără o maşină sau un calculator, doresc să obţină cele mai bune oferte pentru banii lor. Aceeaşi regulă ar trebui să se aplice şi la produsele alimentare. Atunci când moneda nu mai este leul, ci caloria, este inteligent să le cheltui cu înţelepciune, după cum poţi mai eficient.

Indicat în mod clar, conceptul de densitate de nutrienţi este destul de simplu. Aceasta se referă la obţinerea de cât mai multă “valoarea nutritivă” pentru “aportul de calorii” consumat. Alimentele bogate în proteine îţi dau o abundenţă de elemente nutritive, în schimbul unei cantităţi relativ mici de calorii.

O alimentaţie sănătoasă face mai mult decât doar să ţină caloriile sub control. Dacă greutatea corporală ar fi fost singurul lucru care ar conta, ţi-ai putea menţine greutatea constantă cu cartofi prăjiţi şi tort de ciocolată, atâta timp cât nu ai manca mai multe calorii decât ai arde. Dar, desigur, avem nevoie de o gamă complexă de proteine, carbohidraţi, grăsimi, vitamine, minerale, fitonutrienţi din plante să ne ţină într-o stare de bună dispoziţie.

Fie că ai auzit de acest termen sau nu, dacă încerci să mănânci destul de bine, probabil că deja ai mânat conform unei alimentaţii destul de dense în nutrienti. Cei mai mulţi oameni ştiu ce alimente fac parte dintr-un plan de alimentaţie sănătoasă: fructe, legume, proteine ​​slabe, produse lactate cu conţinut redus de grăsime şi cereale integrale – şi acestea sunt unele dintre alimentele cu valoare nutriţională ridicată.

O parte din raportul dintre cantitatea ridicată de nutrienţi şi numărul de calorii din aceste alimente, este conţinutul lor scăzut de grăsime, ceea ce înseamnă ca sunt furnizate o mulţime de calorii per înghiţitură. Şi, deoarece apa nu are calorii, alimente apoase cum ar fi fructe şi legume au cele mai puţine calorii per înghiţitură – dar acestea sunt încărcate cu hrană, ceea ce le face unele dintre cele mai bune alimente pe care le puteţi mânca.

O singură portocală furnizează necesarul zilnic de vitamina C şi o serie de alte elemente nutritive, de asemenea – în doar 70 de calorii. Dacă ai încerca să îţi iei necesarul de vitamina C din cartofi prăjiţi, ai avea nevoie să mănânci aproximativ 800 de calorii. Asta pentru că grăsimile scad serios raportul de nutrienţi cu calorii, iar zaharurile, de asemenea. Grăsimile şi zaharurile adăugate scad densitatea de nutrienţi. Ele ambalează calorii în abundenţă, dar mai nimic altceva. Acesta este motivul pentru care le numim “densitate de calorii”.

Mănâncă 100g de peşte la grătar la cină şi vei obţine aproximativ 25 de grame de proteine, alături de minerale, precum fier, zinc şi magneziu, toate pentru aproximativ 120 de calorii – un adevărat chilipir de calorii. Sigur, poţi obţine 25 de grame de proteine ​​de la un burger, dar acesta te va costa un plus de aproximativ 400 de calorii. Toată lumea ar trebui să încerce să aibă o alimentaţie bogată în nutrienţi, dar este deosebit de important mai ales pentru cei care trebuie să consume o cantitate mică de calorii. O femeie de varstă mijlocie care are nevoie de doar 1400 de calorii pentru a-şi menţine greutatea va fi foarte greu să includă toate nevoile nutritive având un aport mic de calorii, în cazul în care ea nu alege cu grijă; pur şi simplu nu îşi poate permite o masă bogată în calorii.

Totuşi, nu e cazul să nu vedem pădurea din cauza copacilor. Desigur, este înţelept să mănânci cât mai multe alimente bogate nutritiv, dar nu e nimic în neregulă cu un consum bogat de calorii din când în când. Concentrează-te pe calitatea alimentaţiei per ansamblu. Atâta timp cât dieta ta are o valoare nutritivă ridicată, continuă să fie o cheltuială inteligentă.

Siguranţa alimentelor – alimentele vechi şi data expirării

Trebuie să recunosc că sunt un pic prea zeloasă când vine vorba de siguranţa produselor alimentare şi iau destul de în serios datele de expirare înscrise pe etichetele produselor alimentare şi pachete. Uneori prea în serios, astfel că, dacă am nişte carne de pui în frigider, care va “expira” (conform etichetei), a doua zi, nu o voi mânca. Ştiu că este sigură, dar în mintea mea, faptul că puiul este aproape expirat, nu se “încadrează” în stomacul meu.

În acelaşi timp, voi păstra în frigider maioneza până când se strică – şi la data folosirii, care ar putea fi trecută de data de expirare – o consum fără nicio problemă dacă este bună. Dar dacă îţi este teamă de maioneza care expiră aşa cum îmi este mie frică de puiul care expiră, ar trebui să nu-ţi faci probleme – atâta timp cât maioneza este păstrată corect la rece, nu-i va merge foarte rău (prin asta vreau să spun că nu te va îmbolnăvi).

Confuz? Tu nu eşti singur. Alegerea datelor de expirare de pe etichetele produselor alimentare nu este uşoră. Unii oameni le ignoră cu totul, alţii le iau un pic prea în serios (precum aruncarea apei îmbuteliate la data expirării).

Ouăle pot sta cu uşurinţă proaspete şi în condiţii de siguranţă pentru 3-5 săptămâni după ce le cumperi – care probabil să fie un termen după data de expirare ştampilată pe cutie. Chiar şi carnea de vită, care este extrem de perisabilă, este bună să fie mâncată după o zi sau două după ce o cumperi.

Apoi mai sunt expresiile de genul “a se consuma de preferinţă înainte de” data – care nu sunt nici măcar data de expirare a produselor. Producătorii le-au pus acolo pentru a vă înştiinţa că după această dată, calitatea alimentelor ar putea începe să scadă. Deci, s-ar putea vedea o schimbare în textură sau culoare, dar mâncarea este încă perfect comestibilă. Păstraţi ketchup-ul destul de mult şi va deveni mai maro – burger-ul nu va fi la fel de colorat, dar va fi comestibil.

Cu mucegaiul este o altă poveste. Dacă pâinea este “decorată” cu pete verzi, sau carnea este acoperită cu o blană gri, acesta trebuie aruncată. Dar, dacă vei găsi un loc mic de mucegai pe legume cum ar fi varza, ardeii sau morcovii, sau pe caşcaval, nu este nevoie să-l arunci. Doar taie aproximativ un centimetru în jurul locului de mucegai, şi restul este bun de mâncat.

Autor (în engleză): Susan Bowerman, MS, RD, CSSD pe www.discovergoodnutrition.com .

Pentru varianta video în limba engleză, vizionaţi filmul următor:

Reclamele TV îţi cresc apetitul?

Reclame la mâncare de la televizor ne împing să mânăm mai mult decât aportul nostru zilnic recomandat de sare, grăsimi, zahăr şi calorii.

Privitul la televizor poate fi foarte periculos pentru sănătatea ta. Şi nu este doar pentru că am sta atât de mult timp – deşi cu siguranţă este o parte a problemei. Un studiu recent a arătat doar cât de rea ar putea fi o dieta în cazul în care s-ar baza în întregime pe produsele alimentare promovate la televizor (şi da, există oameni care mănânca în acest fel).

Probabil te întrebi, cât de rău este? Ei bine, dacă ar fi să mănânci 2000 de calorii – un aport modest pentru mulţi – de alimente alese doar de la reclamele TV, ar trebui să digeri de 25 de ori aportul zilnic recomandat de zahăr şi de 20 de ori aportul recomandat de grăsimi.

De fapt, aceste alimente sunt atât de supraîncărcate cu grăsimi şi zahăr care, în medie, mâncând doar unul dintre produsele promovate ai putea aduce mai mult de trei ori mai decât aportul de zahăr recomandat şi de aproximativ 2 ½ ori mai mult decât aportul de grăsimi recomandat pentru întreaga zi. Nici o surpriză, de asemenea vei mânca mai puţin de jumătate din porţiile recomandate pentru fructe, legume sau lactate (când a fost ultima dată când ai văzut o reclamă care te îndeamnă să mănânci legume?).

Şi asta nu a fost doar o privire la reclamele TV pentru copii – cercetători au urmărit 84 de ore de maximă audienţă şi 12 ore de emisiuni sâmbăta dimineaţa, apoi au făcut o analiză nutriţională ale tuturor produselor alimentare cărora li s-a făcut publicitate. Împreună cu prea multă grăsime şi zahăr, a venit un exces de sare şi colesterol, urmate de o lipsă imensă de substanţe nutritive, inclusiv calciu, potasiu, vitamina A, vitamina D şi fibre.

Poate suna un pic exagerat – că oamenii ar mânca în acest fel zi de zi. Cu toate acestea, atunci când luăm în considerare că dăm mai mulţi bani pe fast-food decât pe învăţământul superior, sau că aproximativ un sfert din populaţia SUA vizitează un restaurant fast-food în fiecare zi, poate că nu ni se mai pare atât de exagerat.

Când ne uităm la televizor, vedem în medie şase reclame alimentare în fiecare oră, dar asta nu înseamnă că trebuie să mănâncăm tot ce apare la prima vedere. Data viitoare când vezi reclame, încearcă asta: în loc să mergi la frigider, ia o bucată de gumă sau spală-te pe dinţi sau fă nişte genuflexiuni sau flotări.

Trăieşte mai mult, trăieşte sănătos – Viaţa în zona albastră

Cei care trăiesc mai mult au în comun obiceiurile sănătoase.

Când ai citit poveşti despre oameni care au trăit un secol sau mai mult, aceştia aproape întotdeauna li s-a cerut să dezvăluie secretul vieţii lor lungi. Unii cred că abstinenţa de la alcool şi tutun este cheia, în timp ce există alţii care atribuie rezistenţa lor la un mic dejun zilnic de şuncă şi ouă.

Există o mulţime de factori care determină durata de viaţă a unui individ – toate sunt parte dintr-o interacţiune complexă între genetică şi mediu.

Termenul “Zona albastră” a devenit popular în Italia după ce cercetatorii au folosit cerneală albastră pentru harta densităţii de centenari care locuiesc pe insula Sardinia. Cum harta a evoluat, au identificat o densitate deosebit de mare în zona est-centrală a Sardiniei – o zona foarte albastră în cazul în care aşteptările de trăit a fost mai mari decât oriunde altundeva pe insulă.

Din acel moment, alte zone albastre au fost identificate: Okinawa, Japonia, Peninsula Nicoya de Costa Rica şi insula greacă din Ikaria. Există, de asemenea, unele zone albastre în SUA – una în Loma Linda, California, care este casa la o populaţie cu preponderent Adventistă Ziua a Şaptea, şi o altă parte care trece prin Dakota şi Minnesota şi până în Canada.

În mod evident, aceste zone sunt de mare anvergură în distanţă şi cultură. Dar acolo par a fi similitudini în modul în care locuitorii din zonele albastre îşi duc o viaţă a lor. Ei nu mânca prea mult, iar majoritatea dintre ei nu fumează. Ei rămân activi, atât fizic cât şi mental – au mers mult, ei socializă şi îşi fac de lucru în premanenţă. Remarcabil, majoritatea centenarilor trăiesc independent chiar şi după vârsta de 90 de ani, iar majoritatea dintre ei rămân destul de sănătoşi până la sfârşitul vieţii.

Dietele lor sunt alcătuite din cereale integrale, fasole, nuci, o abundenţă de fructe şi legume proaspete şi, cu excepţia în mare parte a Adventiştilor de Ziua a Şaptea vegetarieni, foarte multe fructe de mare. Servirea mesei este un eveniment important în viaţa de zi cu zi – o reflectare a unui angajament important de a menţine legături strânse cu familia şi comunitatea.

Sunt lucruri simple, cu siguranţă, dar aceste practici ale stilului de viaţă pot fi cheia pentru o viaţă mai lungă şi mai sănătoasă. Noi înşine putem învăţa, şi adopta, unele dintre aceste obiceiuri. Continuaţi să faceţi mişcare, să mâncaţi alimente sănătoase (şi nu prea multe), cultivaţi un sens al scopului în viaţă şi păstraţi legătura cu familia şi comunitatea. Poate că nu trăiţi într-o zonă albastră, dar nu ar strica să vă comportaţi ca şi când aţi trăi acolo.

Sarea şi dieta: Care este aportul zilnic de sodiu?

Ne luăm prea multă sare în dietă – în mare parte din alimentele procesate şi din mâncarea din restaurant. Există mai multe surse ascunse de sare şi riscuri de sănătate, care pot fi asociate cu acestea.

În ultimul timp, am fost martorii reprimării nutriţionale pe mai multe fronturi – pericolele datorate excesului de calorii, grăsimi, grăsimi trans şi zaharurile, toate acestea fiind cele mai recente obiective. Se pare, însă, că sarea (sau mai tehnic, clorură de sodiu), ajunge în cele din urmă în centrul atenţiei.

Poate pentru că suntem conştienţi de riscurile datorate excesului de calorii din grăsimi şi dulciuri de acum – şi putem fi cu uşurinţă martorii problemelor care apar datorită excesului de calorii sub formă de epidemie de obezitate. Dar problemele legate de consumul de sodiu prea mult nu sunt atât de vizibile – în general, noi nu vedem sau nu simţim efectele dacă nu suntem “faţă în faţă” cu o maşină pentru măsurarea tensiunii arteriale.

Nu există nicio îndoială că ne place sarea – şi pofta este naturală. Aroma placută de sodiu în produsele alimentare de plante poate să fi fost modul în care natura ne seduce să o mănâncăm – nu doar pentru a obţine sodiu, dar pentru a se asigura că avem o mulţime de alte minerale importante, cum ar fi potasiu, care în mod natural vin împreună.

Lucru remarcabil despre sare – şi probabil motivul pentru care noi o dorim atât de mult – este că aceasta face mult mai multă decât să creeze gustul sărat pentru alimente. Sarea face ca alimentele bune să aibă un gust si mai bun (ai văzut vreodată pe cineva să presare sare pe pepene verde?), scade amărăciunea, îmbunătăţeşte aromele, şi chiar îmbunătăţeşte “gustul” – un termen folosit pentru a descrie toate senzatiile complexe pe care le experimentăm atunci când am pus produsele alimentare în gura noastră.

Avem nevoie de sodiu în dietă, dar există o diferenţă uriaşă între cât de mult ar trebui să consumăm şi cât consumăm de fapt. Aportul zilnic recomandat de sodiu este de aproximativ 2300 mg (şi chiar mai putin dacă ai peste 50 de ani). Dar în realitate oamenii consumă în medie, mai mult de 4000 mg de sodiu pe zi – ceea ce înseamnă aproximativ 1,5 linguriţe de sare – şi femeile mănâncă aproximativ 3000 mg.

Problema este că sodiul este greu de evitat. Este atât de multă sare în alimentele procesate şi în restaurante încât dacă niciodată nu mai presari sare în plus din solniţă, probabil că tot ai mananca prea mult sodiu. Primim foarte mult de la brânzeturi, carne, condimente, gustări sărate şi supe.

Meniurile din restaurante sunt o ameninţare dublă – nu numai că bucătarii pun foarte multă sare, dar porţile tind să se mărească.

Poţi începe prin reducerea lucrurilor evidente – cum ar fi snacks-uri, supe conservate şi alimente puternic procesate. Citeşte etichetele produselor şi caută tipurile de alimente cu sodiu redus, cum ar fi fasolea, tonul şi legumele. Pregătirea mai multor mâncăruri de la zero poate face o diferenţă imensă, de asemenea – nu numai că poţi controla sarea, dar poţi face feluri de mâncare un gust chiar mai bun cu ierburi, lâmaie, ceapa şi usturoi.

Fără grăsimi-trans: sănătos sau nu?

Doar pentru că alimentele au mai puţine grăsimi, zahăr sau calorii, nu le fac alimente sănătoase.

Aminteşte-ţi când carbohidraţi au fost băieţii răi! Cu câţiva ani în urmă, atunci când toată lumea făcea “chestia Atkins”, am fost invadaţi cu de toate, de la pâine cu carbohidraţi puţini până la invenţiile împotriva ciocolatei cu carbohidraţi. Problema a fost că toată lumea era prea concentrată asupra detaliilor – în calcularea strictă a carbohidraţilor lor, au scăpat din evidenţă caloriile. Şi mulţi dintre ei a luat în greutate.

Cel mai recent exemplu nutriţional de a nu “vedea padurea din cauza copacilor”, are de a face cu grăsimile trans. În ceea ce privesc consecinţele negative asupra sănătăţii ale consumului acestor grăsimi, în principal create de om, fabricanţii de produse alimentare au început să dea înapoi pentru a elimina grăsimile trans din produsele lor.

Dar păcălirea întregii inginerii culinare a venit prin faptul că producătorii de produse alimentare au început pur şi simplu înlocuirea grăsimilor trans în torturile şi prăjiturile lor cu echivalentul lor în “rău pentru tine”: grăsimile saturate.

Nu vă faceţi griji, spune un raport recent. După trecerea în revistă 58 alimente refăcute de la supermarket şi 25 oferte de fast-food din restaurante, s-a constatat că alimentele noi şi-au îmbunătăţit în mod semnificativ diminuarea grăsimilor trans. În plus, 65% din alimentele din supermarket şi 90% din alimentele din restaurante au avut niveluri mici de grăsimi saturate, neschimbate sau doar uşor mai ridicate decât înainte. Asta sună ca o veste bună.

Dar aici e şmecheria. Printre alimentele din sondaj erau inclusiv margarina, cartofii prăjiti, oasele de la peşte, prăjiturile, gogoşile, torturile, puiul prăjit şi burgerii – nu tocmai un catalog de produse alimentare sănătoase. Reducerea grăsimilor trans în puiul prăjit este ca injectarea berii cu vitamine – doar pentru că este “mai bine”, nu înseamnă că este bun pentru tine.

Sigur, reducerea grăsimilor trans în alimente este o idee bună. Dar aţi mânca, de asemenea, cu mult mai puţine grăsimi trans, dacă aţi mânca mai puţin dintre margarină, cartofi prajiţi, oasele de peşte, prăjituri, gogosi, torturi, pui prăjit şi burgeri.

Puteţi pune pariu că nu veţi primi niciun fel de grăsimi trans, dacă mâncaţi o piersică proaspătă la desert în loc de o prăjitură umplută cu cremă de vanilie. Iată ce altceva nu veţi mai primi: faină albă, arome artificiale, o listă lungă de conservanţi, două linguriţe de grăsime şi cinci linguriţe de zahăr.

Trebuie să ne uităm la alimente ca la un întreg, nu ca o sursă (sau nu) de ingrediente separate din care încercăm să mânăm mai mult (sau să le evităm mai mult).

Curăţa-ţi dieta – îmbunătăţeşte-ţi pielea

Atât de multe schimbări au loc la copii, în trecerea de la copilărie la adolescenţă că este greu să le mai ţinem pasul. În ceea ce priveşte dieta lor – la care a-m fi putut avea un pic mai mult control când erau tineri – acum lasă de dorit. În acelaşi timp, coşurile şi ridurile încep literalmente să-şi facă apariţia. Deci, nu este de mirare că există o legătura strânsă între alimentaţie şi punctele negre.

Coşurile şi acneea sunt în mare măsură din cauza modificărilor hormonale, dar asta nu înseamnă că alimentaţia nu are rolul său. Cele mai recente cercetări ne spun că există probabil o conexiune, dar care e un pic mai complicată decât cred majoritatea oamenilor.

Înţelepciunea comună a arătat cu degetul la alimentele grase, prajite – lucruri care de obicei nu este lipsit din dieta unui adolescent tipic, cum ar fi ciocolata, pizza şi cartofii prăjiţi. Dar când vine vorba de conectarea la oricare dintre aceste alimente individuale la riduri, studiile sunt din ce în ce mai rare.

Accentul sa mutat în primul rând pe calitatea de ansamblu a alimentaţiei – în special, relaţia dintre erupţiile cutanate şi o dietă grea în carbohidraţi şi zaharuri rafinate. Şi se pare că dietele care sunt încărcate în aceşti “carbohidraţi răi” – mâncăruri “albe”, cum ar fi pâinea albă, pastele, cartofii, orezul alb şi dulciurile – pot fi parţial de vină.

Atunci când dieta este supraîncărcată cu carbohidraţi rafinaţi, se poate duce la o stare persistentă, dar uşoară, în întreg organismul – un fel de foc care arde lent în organism, care este legat de tot felul de probleme, inclusiv coşuri şi acnee.

Deci, nu sunt pur şi simplu cartofii prăjiti o problemă – este prăjeala cuplată cu un burger cu pâine albă şi o băutură carbogazoasă cu zahăr care conduce la o sarcină mare a carbohidraţilor răi în organism.

Să oprim căldura este destul de uşor – necesită doar o acţiune nutriţională bună. Accentul trebuie pus pe două lucruri – carbohidraţi sănătoşi şi mai multe grăsimi omega-3 anti-inflamatorii.

Scoatem din alimentaţie carbohidraţii rafinaţi “albi” şi zaharurile cât mai mult posibil. Deserturile ocazionale sunt în regulă, dar încurajaţi copiii să reducă din dulciuri, mai ales sucurile carbogazoase ce depozitează linguri de zahăr în organism dintr-o singură înghiţitură. Păstraţi aproape mai mulţi carbohidraţi “buni” – cum ar fi fructe şi legume proaspete, pâine integrală, paste integrale, biscuiţi din cereale integrale şi cereale integrale în loc de cele obişnuite albe.

Copiii pot obţine omega 3 din ton – peşte pe care mulţi dintre ei îl vor mânca de fapt. Atenţie ca acest peşte să nu fie de acvacultură, ci din ocean.

Eşti ceea ce mănânci (la grătar)

Când vine vorba de alimente la grătar, aproape fiecare persoană, se pare – crede că al lor este cel mai bun. Suntem loiali tradiţiilor noastre la gratar – şi este ciudat cum această metodă de mâncare stabileşte identitatea noastră, mai mult decât orice altceva.

Avem spaniolii cărora le mulţumim pentru începerea tradiţiei de mâncare la grătar. Fără porcii şi vitele pe care i-au adus în Lumea Nouă în anii 1500, ideea poate că nu ar fi ajuns peste tot până acum – bizonii nativi şi curcanii sălbatici nu au fost cei mai buni candidaţi pentru grătar. Dar, din fericire, porcii au crescut cu porumb în sud şi fermele de vite au fost înlocuite în Kansas City şi Omaha cu “oraşe” de vaci. Şi restul – cum se spune – este istorie.

Dacă ar fi să mănânci călătorind prin SUA, ai afla despre carnea de porc că încă mai predomină în meniul la grătar din sud-est. Şi sosul este distinctiv. E subţire, cu mult oţet, şi adesea fără roşii – poate din cauză că sute de ani în urmă, roşiile nu au crescut în mod natural în climatul umed din Sud.

Pe măsură ce mergi şi mănânci spre vest – aş spune, spre Kansas City sau Austin – o să vezi cum carnea de porc este înlocuită cu carnea de vită, şi ea va fi mai des combinată cu un sos mai dulce şi mai gros. Călătorind spre Kentucky, nu ar fi neobişnuit să găsiţi carne de oaie în meniu.

În timp poţi face un drum pe Coasta de Vest, care reflectă lipsa de tradiţie locală şi o amestecătură totală de bucătării (tradiţii). Peşte proaspăt, ciuperci gigantice, tofu şi pizza toate pot fi găsite la grătar în această zonă.