Cum să prepari un shake Herbalife

herbalife_f1_fructeCel mai simplu mod de a prepara un shake Herbalife este cel trecut şi pe eticheta produsului Herbalife Formula 1: adăugăm 250 ml de lichid (lapte semidegresat, lapte de soia, iaurt sau suc de fructe) într-un blender, apoi 2 linguri de pudră Herbalife Formula 1 şi amestecăm. Pentru un shake mai cremos, lăsaţi blenderul pornit cel puţin 30 de secunde.

În continuare vă prezentăm o reţetă “Mango-mango”, realizată de Susan Bowerman, dietetician profesionist, Specialist Certificat în Sport şi Consultant pentru Herbalife. Puteţi citi cum este preparată, dar de asemenea puteţi şi vedea cum a fost făcut. În afară de această reţetă, mai aveţi încă două filme care arată cum poate fi preparat un shake în mai puţin de 60 de secunde.

Shake Herbalife “Mango-mango”

O să începem prin a pune cam 250 ml de lapte degresat, şi o să folosesc Formula 1 de Vanilie. Am agitat-o înainte. Nu uitaţi, mereu agitaţi cutia înainte de a pune măsurile. O să adaug 2 linguri de Formula 1 în blender. Şi apoi o să folosesc şi Concentrat de Aloe şi o să adaug 3 căpăcele pline de Suc de Aloe de mango.

Acum, dacă vreţi, vă puteţi opri aici. Dar m-am gândit: de ce să nu merg mai departe, aşa că o să adaug un castronel cu bucăţele de mango congelat, pentru a da şi mai multă aromă de mango. Bun, acum să le amestecăm!

Trebuie să vă spun: întotdeauna fac shake-uri acasă în bucătărie şi îmi place să mă joc cu câteva combinaţii diferite. Iar acesta chiar este unul dintre favoritele mele.

Descarcă Flash Player pentru a vedea acest video.

Descarcă Flash Player pentru a vedea acest video.

Descarcă Flash Player pentru a vedea acest video.

Herbalife Formula 1 Ciocolată & Mentă

Pahar cu Herbalife Formula 1 ciocolata si mentaHerbalife Formula 1 Ciocolată & Mentă este disponibil începând de astăzi. Un gust răcoritor, ideal pentru perioada călduroasă, este cremos, plin de prospeţime – un adevărat deliciu.

Răsfaţă-ţi simţurile în timp ce oferi corpului tău nutriţia ideală. Introdu varietate în meniul tău pentru un mic dejun sănătos. Trăieşte fiecare zi cu energie şi putere, asigurându-ţi nutriţia optimă.

Herbalife Formula 1 Ciocolată & Mentă este o ediţie limitată a shake-ului Formula 1. Profitaţi acum şi comandaţi! Odată ce stocul va fi terminat, s-a terminat.

Herbalife Formula 1 cu aromă de sărbătoare

Formula 1 FestivAşteptarea s-a încheiat. Acum avem noua aromă de iarnă: Herbalife Formula 1 cu aromă de vanilie şi condimente de iarnă (scorţişoară, cuişoare şi chimen).

Herbalife Formula 1 Vanilie şi condimente de iarnă este o ediţie limitată a Herbalife Formula 1. Shake-ul Formula 1 cu aromă de sărbătoare este o masă sănătoasă şi, ca şi celelalte arome Formula 1, este un răsfăţ nevinovat, având mai puţin de 220 kcal.

În acest moment este singurul shake Formula 1 care poate fi preparat cu lichide calde şi fără a i se altera valoarea nutritivă.

Profitaţi acum de această ediţie limitată! La fel ca şi aroma de anul trecut, odată ce stocul va fi terminat, s-a terminat.

Herbalife: Formula 1 cu aromă de vanilie şi condimente de iarnă (în curând)

Formula 1 FestivDupă succesul primei variante de Shake Formula 1 Festive – cu aromă de măr copt şi scorţişoară, vom avea ocazia să ne bucurăm de o nouă aromă de sărbătoare:

Noul Shake Formula 1 cu aromă de vanilie şi condimente de iarnă – un răsfăţ cald, perfect pentru dimineţile reci de iarnă!

Imediat ce apare, grăbeşte-te! Odată ce s-a epuizat, l-ai pierdut!

Conţine toate beneficiile nutriţionale fantastice ale shake-ului F1 obişnuit. Acelaşi nivel de proteine, vitamine, minerale şi carbohidraţi, în plus poate fi preparat cu lichide cald

Beneficii cheie:shake
– Combinaţie excelentă şi echilibrată de proteine de înaltă calitate din soia şi lapte, nutrienţi esenţiali şi un adaos de plante şi ierburi;
– Savuraţi acest shake în locul unui mic dejun, prânz sau cină pentru sănătatea dvs. şi pentru un control eficient al greutăţii corporale;
– Este bogat în proteine ce ajută la menţinerea masei musculare;
– Furnizează vitamine şi minerale, inclusiv vitamine din complexul B – riboflavină, B6, B12, ce contribuie la un metabolism energetic normal;
– Conţine vitamina E, alături de Seleniu şi Zinc ce contribuie la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ;
– Pentru controlul greutăţii: înlocuiţi 2 mese pe zi cu câte un shake;
– Pentru o nutriţie sănătoasă şi pentru menţinerea greutăţii; înlocuiţi 1 masă pe zi cu un shake.

Supraponderal şi subnutrit

Atunci când auzim despre o persoană că este subnutrită, majoritatea ne imaginăm o persoană care moare de foame – o persoana care d-abia se ţine pe picioare. Desigur, oamenii care au deficienţe de substanţe nutritive şi calorii sunt subnutriţi, dar subnutriţia poate exista chiar şi atunci când caloriile sunt din abundenţă – asta înseamnă mâncare cu multe calorii şi puţină valoare nutritivă. Aşa că, apare un nou cuvânt în vocabularul nostru: “subnutriobezi”. O fuziune dintre subnutriţi şi obezitate sună ca un conflict de termeni, dar, de fapt, “subnutriobezitatea” este reala – mulţi dintre noi sunt supraponderali şi fără o nutriţie adecvată.

Cum am ajuns aici? Trebuie să ne uităm la istoria evoluţiei noastre pentru a găsi o explicaţie. Strămăşii noştri aveau nevoie să mănânce multe alimente pentru a atinge necesarul de calorii. Ţinând cont doar de faptul că erau foarte activi – ardeau mii de calorii zilnic doar în căutarea lor constantă pentru mâncare. Şi, acând o alimentaţie bazată pe plante, nu aveau surse prea mari de calorii concentrate – precum grăsimile şi zahărul – pe care le avem noi astăzi.

De asemenea, strămoşii noştri mâncau multe plante pentru a-şi lua vitaminele şi antioxidanţii pe care nu-i produc. Producând propriile vitamine este un proces scump, care consumă multe calorii. Aşa că eram concepuţi să obţinem vitaminele din alimentaţie – mai degrabă decât să cheltuim energia pentru a le produce – astfel că mai multe calorii ar putea fi puse pentru o utilizare mai bună în alimentarea cu energie a creierului.

Apoi, evoluţia umană, ne-a proiectat o modalitate de a ne încuraja să alegem alimentele mai gustoase, pline de calorii. Aşa că, am dezvoltat un sistem de recompense sofisticat – prin care chimicalele care ne fac să ne simţim bine sunt eliberate atunci când creierul este stimulat de alimente bogate în calorii, ceea ce ne încurajează să mâncăm cât mai multe.

Cu alte cuvinte suntem încurajaţi – şi recompensaţi – să mâncăm mâncăruri care ne aduc multe calorii per înghiţitură, şi pentru a ne asigura că primim toată nutriţia de care avem nevoie. Asta e bine, dacă ieşi în natură şi te încarci cu vegetale şi proteine scăzute în grăsimi. De fapt, este greu să te supraalimentezi printr-o astfel de dietă, deoarece fibrele şi proteinele sunt foarte saţioase.

Însă în lumea modernă, aprovizionarea cu mâncare este încărcată de alimente supraprocesate, bogate în calorii, o mâncare apetisantă cu deficit de vitamine, minerale şi antioxidanţi, iar sănătatea noastră este pusă în pericol. Un pic mai mult este un lucru, dar “subnutriobezitatea” încurajează grăsimea să se depună în locuri în care în mod normal nu ar trebui să ajungă, în jurul organelor vitale, precum ficatul sau pancreasul, apoi forţează drumul lor către interiorul celulelor şi afectează în mod semnificativ modul în care aceste organe îşi fac funcţiile.

Suntem proiectaţi să fim incredibil de activi, dar nevoile noastre de calorii nu se compară cu cele ale strămoşilor noştri. Mulţi dintre noi lucrează în situaţii de care cu greu ne cere să ne mişcăm vreun pic. Suntem de asemenea construiţi pentru a consuma atât de multă mâncare de calitate cât ne poate da natura, dar trăim în ceea ce a fost numit un mediu “obezogen” – suntem înconjuraţi de mâncăruri uşor de obţinut, foarte procesate şi foarte bogate în calorii.

Această neconcordanţă între genetica noastră şi stilul nostru de viaţă este ceea ce a condus la acest paradox de subnutriţie combinată cu obezitate. Noi mâncăm într-un mod exact opus modului corect. Ar trebui să luăm multe vegetale şi proteine slabe care vor maximiza calitatea nutriţională la un cost relativ scăzut de calorii.

Şi ar trebui să ne ridicăm de pe canapea, de asemena. Majoritatea dintre noi nu ardem 6000 de calorii/zi, dar ne asigurăm că le mâncăm, că poate cine ştie…

Care este greutatea ideală?

Este o întrebare înşelător de simplă, şi fiecare ne întrebăm tot timpul: care ar trebui să fie greutatea mea? Se pare că ar trebui să fie destul de uşor să ne dăm seama – puteţi să vă uitaţi la un grafic standard de greutate şi înălţime, estimaţi cadrul din care faceţi parte (şi să fiu sincer – nu toată lumea este “mare”) şi puteţi obţine o valoare destul de bună în ceea ce priveşte greutatea ideală. Sau, aţi putea utiliza un calculator de indice de masă corporală – în funcţie de înălţime şi greutate, sunteţi clasificat(ă) ca subponderal(ă), normal(ă), supraponderal(ă) sau obez(ă). Aceste instrumente – deşi utile – nu ne pot arăta întreaga imagine.

Diagramele standard de greutate şi înălţime au fost aproximative pentru o lungă perioadă de timp. Intervalele greutăţii ideale pentru bărbaţi şi femei se bazează pe informaţiile culese de către Compania Metropolitan Life Insurance – lucru cu care se ocupă din anii 1950 şi ultima actualizare fiind în 1999. După ce determinăm dimensiunea cadrului şi înălţimea (diagramele vă spun să selectaţi înălţimea în centrimetri), şi puteţi vedea dacă vă încadreaţi în intervalul bun.

Este aproape ca o lovitură de cuţit în întuneric, din moment ce diagramele de greutate şi înălţime nu iau în calcul cât de multă grăsime sau cât de multă masă musculară aveţi. În mod similar, doar indicele de masă corporală (IMC) ia în considerare greutatea în raport cu înălţimea dumneavoastră. Nu există niciun factor pentru cât de multă grăsime şi masă musculară aveţi.

Acestea contează din câteva motive. În primul rând, obezitatea este o afecţiune în care cineva are exces de grăsime corporală – nu doar că ei sunt supraponderali. O persoană cu masă musculară serioasă – precum un atlet bine antrenat, sau chiar unele vedete de cinema – pot avea “surplus de greutate”, în conformitate cu o diagramă de înălţime şi greutate, sau au un indice de masă corporală ridicat, dar cu siguranţă nu au multă grăsime – greutatea lor este mai mare decât la o persoană obişnuită, deoarece au multă masă musculară. Deci pentru ei, diagrama standard într-adevăr nu se aplică.

Pe de altă parte, există oameni care au multă grăsime corporală, dar care arată bine în ceea ce priveşte aspectul fizic – o astfel de persoană este numită “slabuţul-obez”. Ei ar putea avea un indice de masă corporală obişnuit, sau se încadrează pe normal într-o diagramă de înălţime şi greutate, dar din punct de vedere tehnic, sunt obezi – au prea multă grăsime corporală. Am văzut acest lucru în oameni de toate vârstele – de la studenţi sedentari la persoanele în vârstă care nu fac efort fizic deosebit pentru a-şi construi şi menţine masa musculară.

Deci, aflarea greutăţii ideale este ceva care, în mod ideal, se bazează pe o analiză a compoziţiei corpului dumneavoastră – cât de multă grăsime şi cât de multă masă musculară aveţi. Din moment ce ştim care sunt invervalele “bune” în care trebuie să se încadreze grasimea corporală (aproximativ 14-18% pentru bărbaţi şi aproximativ 20-25% pentru femei), ştiind cât de multă grăsime aveţi, vă poate ajuta să determinaţi cu mai multă precizie care ar trebui să fie greutatea dumneavoastră. Dacă sunteţi un tip musculos, cu un IMC mare, dar 15% grăsime corporală, sunteţi bine. Dacă sunteţi de mărimea a 2 fete cu grăsimile 28%, ar fi înţelept să începeţi să trageţi de nişte fiare.

Există mai multe metode care pot determina compoziţia corpului destul de precis, dar în cazul în care nu sunt disponibile pentru dumneavoastră, tot ceea ce aveţi nevoie este o oglindă, degetul mare şi degetul arătător. Dacă puteţi să “ciupiţi” cu degetele cam 2,5 cm în zona mijlocului, deasupra genunchiului, pe partea din spate a braţului, sau pe spate, aveţi, probabil, prea multă grăsime. Şi din moment ce nu suntem în măsură să determinăm cu exactitate greutatea pe care să o slăbiţi pentru a ajunge la greutatea ideală, cel mai simplu răspuns pentru dumneavoastră este, probabil, “mai puţin decât cântărim acum”.

Puteţi afla procentul de grăsime corporală în cadrul unei evaluări wellness într-unul din centrele noastre. Beneficiaţi gratuit de o evaluare wellness. Contactaţi-ne astăzi pentru a face o programare.

Mai uşor cu masa de seară

Uneori, atunci când vorbesc cu oameni care se luptă cu greutatea lor, ei îmi spun că motivul pentru care nu pot slăbi se datorează faptului că mănâncă prea mult la cină – “mănânc”, îmi spun, “şi apoi pierd timpul stând şi nu mai ard nimic – asta este problema mea”. În timp ce, intuitiv, acest lucru ar putea avea sens, lucrurile nu funcţionează chiar aşa. Luând prea multe calorii – în orice moment al zilei – va duce la creşterea în greutate.

Organismul pur şi simplu nu administrează caloriile cu atâta atenţie. Şi iata de ce: lucrurile au evoluat în condiţiile în care cantitatea alimentelor scădea – în scopul de a supravieţui, a trebuit să fim capabili, ca dacă depăşim caloriile, să le stocăm pe cele în plus – ori de câte ori le depăşim – şi apoi să le putem “apela” atunci când avem nevoie de ele. Strămoşii noştri căutau mâncare toată ziua, şi aveau nevoie să stocheze (sau să folosească), toate caloriile de care puteau dispune – indiferent dacă acestea au fost asimilate în zori de zi sau noaptea în jurul focului.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru noi astăzi – nu contează dacă consumăm calorii în plus înainte de apusul soarelui sau după – altfel spus, celulele de grăsime sunt mai mult decât fericite să se depună pe noi pentru a putea fi folosite mai târziu.

Oamenii cred, în acest fel, probabil din cauză că ei observă că slăbesc, atunci când mănâncă mai puţin la cină (sau au un set de reguli arbitrare, cum ar fi “nu voi mai mânca după ora 19”). Dar nu momentul din zi este cel care contează – dacă ar fi ca dumneavoastră să mâncaţi caloriile la ora 15 în loc să le mâncaţi ca de obicei după 19, nu s-ar arde mai repede.

Majoritatea oamenilor care exagerează cu mâncarea, mănâncă cea mai mare parte a ei după-amiază şi normal seara. Aşa că atunci când s-au oprit din mâncat la ora 19, au tăiat sute de calorii pe care de obicei le-ar fi consumat. Ei slăbesc, nu din cauză că s-au oprit din mâncat la un moment dat – ei slăbesc deoarece, ei bine, s-au oprit din mancat.

Unul dintre principalele motive pentru care oamenii mănâncă prea mult seara este, de fapt, pentru că nu s-au hrănit în mod adecvat în timpul zilei. O mulţime de oameni încearcă să treacă prin zi cu foarte puţină mâncare, apoi de momentul în care au ajuns acasă seara, sunt morţi de foame. Şi este uşor de justificat pofta de mâncare înainte de culcare, dacă îşi spun “n-am avut timp să mănânc toată ziua”.

O vorbă veche spune că ar trebui să mănânci “micul dejun ca un rege, prânzul ca un prinţ, şi cina ca un cerşetor”. Este încă un sfat excelent, şi încă încurajez oamenii de multe ori la “dieta de noapte”. Începeţi ziua cu un mic dejun sănătos, cu conţinut ridicat de proteine ​​(cum ar fi un shake proteic, cereale cu conţinut ridicat de proteine ​​cu lapte şi fructe, iaurt cu fructe sau legume cu omletă), un prânz sănătos, cu o mulţime de proteine şi legume, iar apoi o gustare mare – aproape ca o altă masă – în mijlocul după-amiezii, în jurul orelor 15-16. Apoi, nu vei mai fi înfometat la cină, şi poţi lua ceva mai uşor – cum ar fi o salată mică, cu o cantitate mai mică de proteine sau o supă.

Comportamentul la bufetul suedez – Tot ce poţi să mănânci sau tot ce ar trebui să mănânci?

Imaginează-te la un bufet suedez. Încerci să te confrunţi cu tot ce este în bufet, sau stai cu spatele la el? Mergi pe la fiecare mâncare în parte prin tot bufeul înainte de a decide ce să mănânci sau te apuci să iei de acolo de unde eşti? Pentru un ochi bine pregătit, modul în care te comporţi într-un bufet suedez ar putea spune multe despre tine – şi ar putea afecta serios cât de mult mănânci.

Cu câţiva ani în urmă, o lucrare publicată în revista Obesity1 a dezvăluit câteva concluzii interesante dintr-un studiu proiectat inteligent. Un total de 22 “observatori instruiţi” au fost împrăştiaţi prin 11 bufete suedeze de chinezi pe întreg teritoriul ţării, unde au urmărit pe ascuns mai mult de 200 de cine.

Ei au fost instruiţi pentru a estima corect greutatea şi înălţimea persoanelor, şi utilizând apoi aceste informaţii au estimat indicele de masă corporală (IMC), care este o modalitate simplă de a exprima greutatea unei persoane în raport cu înălţimea ei. După ce au terminat asta, ei s-au retras, au privit, şi au înregistrat ceea ce au văzut – şi rezultatele au fost remarcabile.

Au fost diferenţe clar observabile în comportamentele persoanelor cu greutate normală şi a celor cu surplus de greutate. Cei cu IMC-ul în limitele normale au stat mai degrabă pe un scaun la o tejghea, în timp ce cei cu IMC-ul mare mai degrabă s-au aşezat la o masă.

Observatorii, de asemenea au observat că mesenii cu greutate normală au avut tendinţa de a-şi arunca privirea în tot bufetul înainte de a se decide ce să mănânce – şi după ce s-au decis, au pus mâncarea aleasă într-o farfurie de dimensiuni medii. Cei mai mulţi dintre mesenii cu surplus de greutate, au început de la un capăt al bufetului şi au îngrămădit mâncarea pe platouri mai mari. Chiar şi alegerea tacâmurilor a fost diferită – cei cu greutate normală au optat pentru beţişoare, în timp ce cei cu surplus au ales furculiţa.

Acum, oricine încearcă să slăbească ştie că există o mulţime de sfaturi pentru schimbarea comportamentului de a mânca – mănâncă încet, nu ţine alimentele tentante în preajmă, controlul porţiilor şi pre-planificarea meselor. Ceea ce a făcut acest studiu atât de interesant, este că a fost o observaţie a acestor principii, puse în practică în lumea reală.

Atunci când alimentele sunt uşor de obţinut şi mâncat, avem tendinţa de a mânca mult mai multe. În mare parte folosim furculiţa şi o încărcăm de mâncare, aşa că nu este surprinzător faptul că această metodă favorizează oamenii cu surplus, deoarece este cea mai uşoară şi rapidă cale de a termina de mâncat. Este, de asemenea, mult mai uşor şi mai rapid să te ridici dintr-un scaun, decât dintr-un scaun de la o tejghea din spatele sălii şi să parcurgi ceva drum până ajungi din nou la bufet.

Făcând mai întâi un tur rapid în jurul bufetului – ceea ce au tendinţa de a face mesenii cu greutate normală – spune că îţi planifici ceea ce vei avea de gând să mănânci. Mesenii cu surplus par să aibă un singur plan – să mănânce, şi să mănânce mult. Şi au renunţat la un alt truc: de control al porţiilor, atunci când au optat pentru platouri mai mari. Nu ţine alimentele tentante în preajmă? Greu de făcut atunci când iei loc la masă şi stai cu faţa la bufet.

Dacă te iei după valoare, ia în considerare valoarea nutritivă a mesei, mai degrabă decât cât de multă mâncare poţi primi pentru un euro. Doar pentru că este bufet suedez, nu înseamnă că ar trebui să mănânci cât poţi.

Formula 1 fără alergeni

Acum, te poţi bucura de toate beneficiile shake-urilor Formula 1, fără gluten, lactoză şi soia.

Nu de mult timp anunţam apariţia acestui produs excepţional, aşteptat de foarte mulţi oameni cu intoleranţă la anumiţi compuşi din plante.

Herbalife Formula 1 fără alergeni asigură o masă sănătoasă şi delicioasă, cu un echilibru excelent de proteine şi substanţe nutritive cheie, pentru o energie susţinută.

Hrana completă pentru energie şi vitalitate, ideală pentru nevoi specifice:
– pentru perioadele de post;
– pentru vegetarieni şi vegani;
– pentru persoanele cu intoleranţă la gluten, lactoză şi soia.

Fiecare shake Herbalife Formula 1, asigură un echilibru excelent de macro şi micro nutrienţi.
Pentru mai multe informaţii şi pentru a comanda acest produs, intră pe pagina de comandă a produsului de la www.nutrienti.eu.

Oţetul de mere – dieta capricioasă care nu moare

Capriciile – indiferent dacă sunt despre mâncare sau modă, de obicei au o durată de viaţă foarte scurtă. Dar există o dietă nebunească, care se pare că nu vrea să dispară. Oţetul de cidru de mere a fost lăudat ca un remediu pentru slăbire de când mă ştiu.

Când am început să studiez nutriţia în facultate (şi asta s-a întâmplat cam acum 30 de ani) utilizarea oţetului ca şi cură de slăbire luase amploare. Îmi amintesc destul de clar o logică un pic răstălmăcită în apărarea oţetului – se spunea că deoarece oţetul şi uleiul nu pot fi omogenizate (amestecate), nici oţetul cu grăsimile corporale nu ar trebui să poată fi omogenizate. Saltul de la salata de slăbire nu a fost niciodată explicat, dar milioane de oameni au fost cuprinşi de virtuţile oţetului de mere, şi – având în vedere că pe internet există mesaje care fac credibil acest lucru – oţetul de mere are milioane de adepţi şi în ziua de azi.

Am ajuns să mă întreb despre longevitatea dietei nebuneşti cu oţetul, deoarece dietele capricioase sunt, prin definiţie, de scurtă durată. De ce chestia cu oţetul de mere e atât de lungă, excepţie ar face faptul dacă ar face ceva într-adevăr.

Imaginaţi-vă ce surpriză am avut când am descoperit nişte studii ştiinţifice despre acest subiect, care de fapt, arată că o doză de oţet de cindru cu o masă ar putea să-i ajute pe oameni să se simtă sătui.

Într-un studiu suedez realizat acum 5 ani, subiecţii studiului spuneau că pofta lor de mâncare a fost redusă după ce au mâncat pâine albă cu 1-2 linguri de oţet – lucru pe care doar pâinea nu reuşea să-l facă. Dar grupul a fost mic – doar 12 persoane – şi nu exista un grup “placebo” pentru comparaţie, ceea ce înseamnă că nimeni nu a mâncat pâine cu ceva care arăta, mirosea şi avea gust ca oţetul.

Atunci când sunt comsumate o masă cu 2 linguriţe de oţet de cindru – aproximativ cantitatea pe care o luaţi dacă a-ţi mânca o salată căreia îi puneţi oţet – reduce cantitatea de zahăr din sânge cu aproximativ 20% în comparaţie cu efectele unei mese mâncate cu o băutură care seamănă cu oţetul.

A fost speculat faptul că oţetul de mere încetineşte rata cu care stomacul se goleşte după masă sau că interferează cu activitatea enzimelor digestive din stomac – ceea ce ar explica de ce o persoană ar fi mai sătulă când adaugă şi oţet la masă. Şi digestie lentă înseamnă o absorţie mai lentă a carbohidraţilor, care ar încetini creşterea glicemiei după o masă bogaţă în carbohidraţi – şi folosind sprijinul popularului oţet de mere ca un remediu pentru diabetul zaharat, care datează de sute de ani.

Pe cât de intrigante sunt aceste studii, ele sunt mici şi preliminare. Ţineţi minte ca sunt mulţi jucători alimentari atunci când e vorba de slăbit. Beneficiile pentru sănătate ale unei alimentaţii corecte vin din interacţiunea complexă dintre toate substanţele nutritive care le oferă. Chiar dacă oţetul de cindru de mere vă ajută să vă simţiţi mai sătui, nu este nici pe aproape la fel de hrănitor sau de saţios ca o salată verde sănătoasă din legume proaspete.

Autor (în engleză): Susan Bowerman, MS, RD, CSSD pe www.discovergoodnutrition.com .