Imaginează-te la un bufet suedez. Încerci să te confrunţi cu tot ce este în bufet, sau stai cu spatele la el? Mergi pe la fiecare mâncare în parte prin tot bufeul înainte de a decide ce să mănânci sau te apuci să iei de acolo de unde eşti? Pentru un ochi bine pregătit, modul în care te comporţi într-un bufet suedez ar putea spune multe despre tine – şi ar putea afecta serios cât de mult mănânci.

Cu câţiva ani în urmă, o lucrare publicată în revista Obesity1 a dezvăluit câteva concluzii interesante dintr-un studiu proiectat inteligent. Un total de 22 “observatori instruiţi” au fost împrăştiaţi prin 11 bufete suedeze de chinezi pe întreg teritoriul ţării, unde au urmărit pe ascuns mai mult de 200 de cine.

Ei au fost instruiţi pentru a estima corect greutatea şi înălţimea persoanelor, şi utilizând apoi aceste informaţii au estimat indicele de masă corporală (IMC), care este o modalitate simplă de a exprima greutatea unei persoane în raport cu înălţimea ei. După ce au terminat asta, ei s-au retras, au privit, şi au înregistrat ceea ce au văzut – şi rezultatele au fost remarcabile.

Au fost diferenţe clar observabile în comportamentele persoanelor cu greutate normală şi a celor cu surplus de greutate. Cei cu IMC-ul în limitele normale au stat mai degrabă pe un scaun la o tejghea, în timp ce cei cu IMC-ul mare mai degrabă s-au aşezat la o masă.

Observatorii, de asemenea au observat că mesenii cu greutate normală au avut tendinţa de a-şi arunca privirea în tot bufetul înainte de a se decide ce să mănânce – şi după ce s-au decis, au pus mâncarea aleasă într-o farfurie de dimensiuni medii. Cei mai mulţi dintre mesenii cu surplus de greutate, au început de la un capăt al bufetului şi au îngrămădit mâncarea pe platouri mai mari. Chiar şi alegerea tacâmurilor a fost diferită – cei cu greutate normală au optat pentru beţişoare, în timp ce cei cu surplus au ales furculiţa.

Acum, oricine încearcă să slăbească ştie că există o mulţime de sfaturi pentru schimbarea comportamentului de a mânca – mănâncă încet, nu ţine alimentele tentante în preajmă, controlul porţiilor şi pre-planificarea meselor. Ceea ce a făcut acest studiu atât de interesant, este că a fost o observaţie a acestor principii, puse în practică în lumea reală.

Atunci când alimentele sunt uşor de obţinut şi mâncat, avem tendinţa de a mânca mult mai multe. În mare parte folosim furculiţa şi o încărcăm de mâncare, aşa că nu este surprinzător faptul că această metodă favorizează oamenii cu surplus, deoarece este cea mai uşoară şi rapidă cale de a termina de mâncat. Este, de asemenea, mult mai uşor şi mai rapid să te ridici dintr-un scaun, decât dintr-un scaun de la o tejghea din spatele sălii şi să parcurgi ceva drum până ajungi din nou la bufet.

Făcând mai întâi un tur rapid în jurul bufetului – ceea ce au tendinţa de a face mesenii cu greutate normală – spune că îţi planifici ceea ce vei avea de gând să mănânci. Mesenii cu surplus par să aibă un singur plan – să mănânce, şi să mănânce mult. Şi au renunţat la un alt truc: de control al porţiilor, atunci când au optat pentru platouri mai mari. Nu ţine alimentele tentante în preajmă? Greu de făcut atunci când iei loc la masă şi stai cu faţa la bufet.

Dacă te iei după valoare, ia în considerare valoarea nutritivă a mesei, mai degrabă decât cât de multă mâncare poţi primi pentru un euro. Doar pentru că este bufet suedez, nu înseamnă că ar trebui să mănânci cât poţi.