Monthly Archives: January 2012

NOU! Concentrat Herbal Aloe Vera cu aromă de mango

Posted on by
Reply

Veste excepţională de la Herbalife! Tocmai a fost lansată o nouă băutură revigorantă şi delicioasă de Aloe Vera. Conţine 40% suc de aloe vera extras din frunza de aloe vera şi are un aport scăzut de calorii.

Este primul produs fabricat în regiunea EMEA folosind programul Herbalife “De la sămânţă la consumator” (Seed to Feed).

HIM este Centrul Herbalife de Inovație și Producție, o locație ultramodernă cu un echipament de laborator și de producție de ultimă generație, ce respectă cele mai înalte standarde științifice și de siguranță în dezvoltarea și fabricarea produselor. Sistemele noastre de control al calității și strategia “De la sămânță la consumator” garantează că produsele Herbalife se numără printre cele mai bune produse de nutriție din lume.

Consumul exagerat de sucuri sintetice sau cafea îţi lasă organismul fără substanţe nutritive. În plus, o băutură răcoritoare non-dietetică conţine cel puţin 6 linguriţe de zahăr. Îndulcitorii artificiali pot produce senzaţia de foame. În loc să suferi de o lipsă temporară de zahăr, care te lasă să te simţi uscat, consumă o băutură naturală pentru o sănătate bună.

Concentrat Herbal Aloe Vera este bogat în vitaminele A, B1, B2, B6, minerale, microelemente, acizi graşi esenţiali şi enzime necesare organismului, într-o formă uşor asimilabilă, precum şi o mare cantitate de aminoacizi, care sunt o excelentă nutriţie naturală.

Această băutură revigorantă ajută la acţiunea de autocurăţare a corpului, curăţarea tubului digestiv, refacerea procesele de absorbţie în intestinul subţire. Oferă un aport sporit de calciu, magneziu şi potasiu, de asemenea, reprezintă o sursă de betacaroten. S-a eliminat complet aloinul, substanţa amară din planta Aloe Vera.

Băutura Concentrată Herbal Aloe Vera este disponibilă pentru a fi comandată online pe www.nutrienti.eu.

Poftele de mâncare şi organismul tău

Posted on by
Reply

Sunt poftele alimentare într-adevăr modul organismului de a ne spune că ne lipsesc anumiţi nutrienţi? Zvonurile spun că natura creează aceste pofte puternice şi specifice de mâncare, astfel că vom consuma alimentele necesare pentru a compensa deficitul nutritiv.

Pare a fi o legătură logică – de exemplu, faptul că femeile gravide au poftă de îngheţată din cauza lipsei de calciu, sau de murături pentru că au nevoie de sodiu. Sau ne întoarcem la ciocolată pentru a ne înveseli, pentru că ne furnizează compuşi care se presupune că i-am pierdut în timpul plânsului.

Dar studiile ştiinţifice contrazic aceste noţiuni şi spun că poftele – în mod special, dorinţa intensă pentru o anumită mâncare, băutură sau gust – nu sunt declanşate de deficite nutriţionale, ci printr-un set mai complex de circumstanţe.

Da, ciocolata are unii compuşi biologici activi. Două dintre ele – feniletilamina şi anandamida – ar putea declanşa eliberarea unor chimicale către creier care dau o stare de spirit bună, dar sunt atât de puţine în ciocolată, încât este puţin probabil ca acestea să fie suficiente pentru a avea un asemenea efect. Mai mult decât atât, acestea sunt descompuse în timpul procesului digestiv aşa că este puţin probabil ca acestea să ajungă la creier intacte – singura modalitate prin care ar putea face ceva bun.

Femeile gravide nu tânjesc după alimentele care sunt foarte dulci, picante sau sărate. Dar se spune că aceste pofte de mâncare nu sunt conduse de nevoile nutriţionale specifice – ci faptul că ele reflectă o ghidare naturală pusă acolo de Mama Natură. În antichitate, când hrana era puţină, o poftă pentru alimente foarte gustoase ar fi ajutat la creşterea aportului de calorii şi asigura o sarcina sănătoasă. În prezent, obţinerea unei cantităţi suficiente de calorii, de obicei, nu este o problemă. Dar femeile gravide pot folosi normele culturale – care sunt “manancă pentru doi” – pentru a veni în întâmpinarea unei posibile urgenţe de nevoie de calorii.

Într-o altă “lovitură” la teoria că deficitele nutriţionale crează pofte de mâncare pentru a înlocui nutrienţii în cauză, a fost bine documentată prin faptul că unele femei care au deficit de fier vor mânca gheaţă în cantităţi uriaşe – care sunt practic fără fier. Aceste pofte dispar atunci când deficitul de fier este eliminat.

Deci, se pare că este vorba despre complexitatea individului – şi mai puţin despre complexitatea alimentelor – care fac scântei puternice în poftele noastre. Suntem influenţaţi de presiunile personale, fiziologice şi sociale în a face alegerile alimentare, şi putem folosi poftele ca pe o modalitate de a justifica consumul lor.

Gheaţa nu completează deficitul de fier, dar aparent unii oameni au plăcerea de a o ronţăi. Femeile gravide nu tânjesc după îngheţată pentru că au nevoie de calciu – tânjesc pentru că este delicioasă şi deoarece consumul său este aprobat în timpul sarcinii. Nu este vorba doar despre compuşii bioactivi din ​​ciocolata de care avem “nevoie”. Tânjim după ciocolată pentru că este o experienţă uimitoare a simţurilor – este dulce, bună, cremoasă, aromată – şi oferă o plăcere extremă când o mâncăm. Şi pentru că este încărcată cu grăsimi şi calorii, este de asemenea un aliment “păcătos” şi “interzis” – ceea ce o face mult mai atragatoare.

Completează-ţi deficitul nutritiv folosind produsele Herbalife. De exemplu, pentru un aport suplimentar de fier, foloseşte Herbalife Formula 1 şi Formula 2 şi vei obţine cel puţin 80% din Doza Zilnică Recomandată. Pentru o nutriţie optimă specifică nevoilor tale, te rugăm să ne contactezi.

Nitraţii din fructe şi legume promovează sănătatea inimii

Posted on by
Reply

Povestea din jurul alimantaţiei şi sănătăţii inimii a fost suficient de mult timp studiată astfel că majoritatea oamenilor îi cunosc detaliile destul de bine. Ai grijă la greutate, păstrează grăsimile totale şi cele saturate la un nivel scăzut şi nu manca prea multă sare. Adaugă în această combinaţie nişte fibre solubile din alimente precum făina de ovăz şi nişte ulei sănătos din peşte şi ai obţinut o strategie destul de bună în ceea ce priveşte dieta.

La urma urmei, o dietă bogată în grăsimi poate aduce surplus de greutate, grăsimile saturate pot ridica nivelul colesterolului din sânge, iar excesul de sare poate conduce la o tensiune arterială mai mare. Dar mai există o piesă în puzzle-ul pentru sănătatea inimii, căruia i se acordă din ce în ce mai multă atenţie în zilele noastre – o mică moleculă denumită oxid nitric.

Oxidul nitric – produs pe celulele de pe surpafaţa mucoasei vaselor de sânge – este un gaz care dilată arterele, care la rândul lor ajută la circulaţia sângelui şi la reducerea tensiunii arteriale. Este, de asemenea, un puternic antioxidant, care lucrează pentru a diminua stresul oxidativ şi reduce pericolul apariţiei bolilor de inimă.

Corpurile noastre produc oxid nitric din oxigen împreună cu arginina, un aminoacid care se găseşte din abundenţă în alimentele bogate în proteine, cum ar fi nucile, fasolea şi fructele de mare. Dar există, de asemenea, o altă sursă – putem fabrica oxidul nitric din nitraţii din alimentele pe care le mâncăm.

Când consumăm nitraţi din alimentaţie, sunt absorbiţi în intestinul subţire şi intră în circuitul sanguin. Aproximativ 25% din nitraţi sunt preluaţi de glandele salivare, unde sunt concentraţi în salivă. Bacteriile care apar în mod natural în gură, convertesc nitraţii în compuşi chimici ai acestora, numiţi nitriţi, care sunt absorbiţi înapoi în sistem. De acolo, modificările ulterioare în sânge şi în ţesuturi duc la producerea de oxid nitric.

Este posibil să fi auzit despre nitraţi şi nitriţi doar ca aditivi pentru mezeluri cum ar fi şunca şi slănina – ei sunt puşi acolo în primul rând pentru a păstra prospeţimea, culoarea şi aroma. Dar înainte să te gândeşti că slănina este noua mâncare sănătoasă, reţineţi că e plină de grăsimi saturate şi sare.Foarte puţini din nitraţii pe care îi mâncăm vin din mezeluri.

Se pare că majoritatea nitraţilor pe care îi consumăm – între 70% şi 85% – vin din fructe şi legume, cele mai bogate surse fiind spanacul, salata verde, ţelina, conopida, strugurii, căpşunile şi rădăcinoasele. În afară de aceste surse, majoritatea nitraţilor pe care îi luăm vin natural din apa pe care o bem.

Fructele şi legumele au fost întotdeauna cunoscute sub numele de puteri nutritive – sunt pline de antioxidanţi, fibre, vitamine şi minerale, care totuşi ne costă puţin când vine vorba despre calorii. De asemenea sunt încărcate cu vitamina C, care sporeşte generarea oxidului nitric din nitriţi. Dar faptul că acestea sunt bogate în nitraţi, ne oferă încă un motiv pentru a le mânca.

Oţetul de mere – dieta capricioasă care nu moare

Posted on by
Reply

Capriciile – indiferent dacă sunt despre mâncare sau modă, de obicei au o durată de viaţă foarte scurtă. Dar există o dietă nebunească, care se pare că nu vrea să dispară. Oţetul de cidru de mere a fost lăudat ca un remediu pentru slăbire de când mă ştiu.

Când am început să studiez nutriţia în facultate (şi asta s-a întâmplat cam acum 30 de ani) utilizarea oţetului ca şi cură de slăbire luase amploare. Îmi amintesc destul de clar o logică un pic răstălmăcită în apărarea oţetului – se spunea că deoarece oţetul şi uleiul nu pot fi omogenizate (amestecate), nici oţetul cu grăsimile corporale nu ar trebui să poată fi omogenizate. Saltul de la salata de slăbire nu a fost niciodată explicat, dar milioane de oameni au fost cuprinşi de virtuţile oţetului de mere, şi – având în vedere că pe internet există mesaje care fac credibil acest lucru – oţetul de mere are milioane de adepţi şi în ziua de azi.

Am ajuns să mă întreb despre longevitatea dietei nebuneşti cu oţetul, deoarece dietele capricioase sunt, prin definiţie, de scurtă durată. De ce chestia cu oţetul de mere e atât de lungă, excepţie ar face faptul dacă ar face ceva într-adevăr.

Imaginaţi-vă ce surpriză am avut când am descoperit nişte studii ştiinţifice despre acest subiect, care de fapt, arată că o doză de oţet de cindru cu o masă ar putea să-i ajute pe oameni să se simtă sătui.

Într-un studiu suedez realizat acum 5 ani, subiecţii studiului spuneau că pofta lor de mâncare a fost redusă după ce au mâncat pâine albă cu 1-2 linguri de oţet – lucru pe care doar pâinea nu reuşea să-l facă. Dar grupul a fost mic – doar 12 persoane – şi nu exista un grup “placebo” pentru comparaţie, ceea ce înseamnă că nimeni nu a mâncat pâine cu ceva care arăta, mirosea şi avea gust ca oţetul.

Atunci când sunt comsumate o masă cu 2 linguriţe de oţet de cindru – aproximativ cantitatea pe care o luaţi dacă a-ţi mânca o salată căreia îi puneţi oţet – reduce cantitatea de zahăr din sânge cu aproximativ 20% în comparaţie cu efectele unei mese mâncate cu o băutură care seamănă cu oţetul.

A fost speculat faptul că oţetul de mere încetineşte rata cu care stomacul se goleşte după masă sau că interferează cu activitatea enzimelor digestive din stomac – ceea ce ar explica de ce o persoană ar fi mai sătulă când adaugă şi oţet la masă. Şi digestie lentă înseamnă o absorţie mai lentă a carbohidraţilor, care ar încetini creşterea glicemiei după o masă bogaţă în carbohidraţi – şi folosind sprijinul popularului oţet de mere ca un remediu pentru diabetul zaharat, care datează de sute de ani.

Pe cât de intrigante sunt aceste studii, ele sunt mici şi preliminare. Ţineţi minte ca sunt mulţi jucători alimentari atunci când e vorba de slăbit. Beneficiile pentru sănătate ale unei alimentaţii corecte vin din interacţiunea complexă dintre toate substanţele nutritive care le oferă. Chiar dacă oţetul de cindru de mere vă ajută să vă simţiţi mai sătui, nu este nici pe aproape la fel de hrănitor sau de saţios ca o salată verde sănătoasă din legume proaspete.

Autor (în engleză): Susan Bowerman, MS, RD, CSSD pe www.discovergoodnutrition.com .

Fără gluten: opinii împotriva cerealelor

Posted on by
Reply

Alimentele fără gluten par a fi din ce în ce mai căutate. Ca şi în tendinţele fără grăsimi şi fără carbohidraţi din trecut, consumatorii încep să caute acum produse fără gluten mai mult ca niciodată.

Glutenul este o proteină care se găseşte în principal în cerealele integrale din grâu, secară şi orz. Când mâncaţi pâine integrală sau supă de orz, glutenul oferă corpului proteină pentru a construi şi repara ţesuturile musculare sau pentru producerea altor proteine cum ar fi hormonii şi enzimele. Proteinele din gluten dau o structură produselor de panificaţie şi pot fi extrase din cereale, cu care se poate forma un substituent de carne vegetală cunoscut sub numele de şeitan.

Mulţi oameni simt că nu pot suporta glutenul deoarece se simt umflaţi când mănâncă cereale şi se simt mai puţin umflaţi atunci când nu mai mănâncă alimente bogate în gluten. Şi ei constată că de multe ori pierd în greutate atunci când scad cantitatea de gluten, iar acesta a ajuns un motiv bun pentru care devin subit entuziasmaţi de alimentele fără gluten.

Deoarece glutenul nu se ascunde doar în cereale, el este folosit şi ca stabilizator şi agent de îngroşare într-o mulţime de alimente procesate precum sosurile pentru salate, iaurt congelat şi mezeluri procesate, şi acesta poate fi un motiv pentru care oamenii se simt mai bine după ce aleg alimentele fără gluten indiferent dacă îl tolerează sau nu. La urma urmei, ei elimină fast food-urile şi alimentele procesate şi eventual înlocuiesc mâncărurile cu amidon cu fructe şi legume sănătoase care i-ar putea ajuta să scadă în greutate.

Unii oameni au într-adevăr intoleranţă la gluten şi trebuie să urmeze o alimentaţie strictă şi lipsită de gluten, dar numărul lor este relativ mic. A fost estimat că doar aproximativ 1% din populaţie are cea mai severă formă, cunoscută sub numele de boala celiacă.

Cei care sunt într-adevăr intoleranţi la gluten sunt nevoiţi să petreacă foarte mult timp citind etichetele. Ei trebuie să evite grâul, secara şi orzul, precum şi “verişorii” grâului: grâul mare şi alacul. Produsele fabricate din aceste cereale, cum ar fi bulgur, cuşcuş, germenii de grâu, grişul, ghirca şi tărâţele sunt interzise de asemenea. Glutenul ar putea fi deghizat, de asemenea, ca proteine vegetale, amidon alimentar modificat sau malţ aromatizat şi este găsit uneori în sosul de soia şi în alcool pe bază de cereale.

Adevărata intoleranţă la gluten este relativ rară, dar un argument pentru a alege alimentele fără gluten ar fi faptul că este o cale pentru a vă îmbunătăţi alimentaţia, mai ales dacă sursa glutenului sunt cerealele rafinate. Înlocuirea pastelor cu mult amidon, prăjiturilor, torturilor, pâinii albe şi covrigilor cu cereale fără gluten, cum ar fi quinoa sau mei este un sfat bun pentru toată lumea.

Pot fi planurile dietei tale prea stricte?

Posted on by
Reply

De cele mai multe ori, nu susţin oamenilor să mănânce cât mai sănătos posibil. Mai mult, o parte din munca de nutriţionist este de a încuraja oamenii să mănance alimente sănătoase şi de a-i ajuta să găsească modalităţi de a canaliza obiceiurile alimentare actuale în direcţia corectă. Dar uneori dau de oameni care duc nutriţia adecvată la extreme, care au o obsesie nesănătoasă de a cosuma alimente sănătoase.

Poate cunoşti astfel de oameni. Ei se mândresc de regulă cu obiceiurile lor alimentare şi îi privesc de sus pe cei care nu împărtăşesc aceleaşi obiceiuri ca ale lor. Ei îşi petrec cea mai mare parte a timpului planificând, preparând şi mâncând mâncăruri perfecte. Fiecare aliment este ales pentru conţinutul său nutritiv. Şi pentru mulţi care caută un plan pentru o alimentaţie perfectă, cu cât alimentaţia este mai corectă, cu atât mai onorată este persoana care o mănâncă.

Într-un articol din 1977 din Yoga Journal, Colorado, medicul Steven Bratman a sugerat termenul “orthorexia” (“orthos” înseamnă “corect” sau “exact”) pentru a descrie oamenii care au această obsesie pentru mâncarea perfectă.

Am cunoscut mai mult de o mână de oameni obsedaţi de ceea ce mănâncă. Mulţi păstrează notiţe despre tot ce înghit şi de multe ori ştiu şi ceea ce or să mănânce, chiar cu câteva zile înainte. Ei pot susţine discuţii de lungă durată despre valorile nutriţionale ale felurilor de mâncare care le prepară la domiciliu, dar întrebaţi-i şi ce gust au mâncărurile lor şi sar putea să vedeţi o privire confuză. Mâncărurile spontane şi bucuria plăceri papilelor gustative de multe ori nu sunt luate în considerare.

Nu este surprinzător că atunci când standardele mâncării tale sunt atât de mari, o face şi greu de mâncat în casele altora. În restaurante, aceştia le pot fierbe aşteptările angajaţilor despre fiecare detaliu al mâncării – sursa ingredientelor sosului şi metoda de preparare a fiecărui fel de mâncare – şi totuşi încă mai au probleme în a găsi alimentele potrivite pentru alimentaţia lor. Fără nicio surprindere, izolarea socială poate fi rezultatul final.

Unii psihologi cred că orthorexia poate avea la bază o tulburare de anxietate, în timp ce alţii cred că poate fi mai mult o tulburare obsesiv-compulsivă. Totuşi, alţii spun că pur şi simplu e vorba de un caz de hyperfocus pe ceva sănătos – cum ar fi un dependent de muncă sau o practică obsesivă. Poate nu e nimic rău în asta.

Conform definiţiei iniţiale a lui Bratman, orthorexia a vrut să descrie “drogaţii de alimentaţie sănătoasă” şi în special cei care sunt conduşi de dorinţa de a mânca sănătos, nu de a mânca mai puţin. Aceasta este o distincţie importantă, deoarece în timp ce sună ca o alimentaţie dezordonată, orthorexia, cel puţin în spiritul în care termenul a fost inventat, nu este considerată aşa. Este o problemă doar în cazul în care planul de alimentaţie este luat prea în serios şi duce la o pierdere semnificativă în greutate în acest proces.

Există mâncători de alimente sănătoase care nu au devenit serios subponderali şi care reuşesc să găsească ceva de mâncare atunci când sunt în prezenţa familiei şi a prietenilor. Ei au făcut din munca lor o disciplină strictă pentru ei. Pentru cei care doresc să slăbească puţin, terapia comportamentală poate fi de ajutor. Să învăţaţi să înlocuiţi gândurile obsesive cu atitudini sănătoase despre alimentaţie poate ajuta pentru a pune un pic de ordine în alimentaţie.

Autor (în engleză): Susan Bowerman, MS, RD, CSSD pe www.discovergoodnutrition.com .

Valoarea nutriţională – Mai multă nutriţie dintr-o înghiţitură

Posted on by
Reply

Cumpărătorii inteligenţi căută, de obicei, valoarea – indiferent dacă aceştia cumpără o maşină sau un calculator, doresc să obţină cele mai bune oferte pentru banii lor. Aceeaşi regulă ar trebui să se aplice şi la produsele alimentare. Atunci când moneda nu mai este leul, ci caloria, este inteligent să le cheltui cu înţelepciune, după cum poţi mai eficient.

Indicat în mod clar, conceptul de densitate de nutrienţi este destul de simplu. Aceasta se referă la obţinerea de cât mai multă “valoarea nutritivă” pentru “aportul de calorii” consumat. Alimentele bogate în proteine îţi dau o abundenţă de elemente nutritive, în schimbul unei cantităţi relativ mici de calorii.

O alimentaţie sănătoasă face mai mult decât doar să ţină caloriile sub control. Dacă greutatea corporală ar fi fost singurul lucru care ar conta, ţi-ai putea menţine greutatea constantă cu cartofi prăjiţi şi tort de ciocolată, atâta timp cât nu ai manca mai multe calorii decât ai arde. Dar, desigur, avem nevoie de o gamă complexă de proteine, carbohidraţi, grăsimi, vitamine, minerale, fitonutrienţi din plante să ne ţină într-o stare de bună dispoziţie.

Fie că ai auzit de acest termen sau nu, dacă încerci să mănânci destul de bine, probabil că deja ai mânat conform unei alimentaţii destul de dense în nutrienti. Cei mai mulţi oameni ştiu ce alimente fac parte dintr-un plan de alimentaţie sănătoasă: fructe, legume, proteine ​​slabe, produse lactate cu conţinut redus de grăsime şi cereale integrale – şi acestea sunt unele dintre alimentele cu valoare nutriţională ridicată.

O parte din raportul dintre cantitatea ridicată de nutrienţi şi numărul de calorii din aceste alimente, este conţinutul lor scăzut de grăsime, ceea ce înseamnă ca sunt furnizate o mulţime de calorii per înghiţitură. Şi, deoarece apa nu are calorii, alimente apoase cum ar fi fructe şi legume au cele mai puţine calorii per înghiţitură – dar acestea sunt încărcate cu hrană, ceea ce le face unele dintre cele mai bune alimente pe care le puteţi mânca.

O singură portocală furnizează necesarul zilnic de vitamina C şi o serie de alte elemente nutritive, de asemenea – în doar 70 de calorii. Dacă ai încerca să îţi iei necesarul de vitamina C din cartofi prăjiţi, ai avea nevoie să mănânci aproximativ 800 de calorii. Asta pentru că grăsimile scad serios raportul de nutrienţi cu calorii, iar zaharurile, de asemenea. Grăsimile şi zaharurile adăugate scad densitatea de nutrienţi. Ele ambalează calorii în abundenţă, dar mai nimic altceva. Acesta este motivul pentru care le numim “densitate de calorii”.

Mănâncă 100g de peşte la grătar la cină şi vei obţine aproximativ 25 de grame de proteine, alături de minerale, precum fier, zinc şi magneziu, toate pentru aproximativ 120 de calorii – un adevărat chilipir de calorii. Sigur, poţi obţine 25 de grame de proteine ​​de la un burger, dar acesta te va costa un plus de aproximativ 400 de calorii. Toată lumea ar trebui să încerce să aibă o alimentaţie bogată în nutrienţi, dar este deosebit de important mai ales pentru cei care trebuie să consume o cantitate mică de calorii. O femeie de varstă mijlocie care are nevoie de doar 1400 de calorii pentru a-şi menţine greutatea va fi foarte greu să includă toate nevoile nutritive având un aport mic de calorii, în cazul în care ea nu alege cu grijă; pur şi simplu nu îşi poate permite o masă bogată în calorii.

Totuşi, nu e cazul să nu vedem pădurea din cauza copacilor. Desigur, este înţelept să mănânci cât mai multe alimente bogate nutritiv, dar nu e nimic în neregulă cu un consum bogat de calorii din când în când. Concentrează-te pe calitatea alimentaţiei per ansamblu. Atâta timp cât dieta ta are o valoare nutritivă ridicată, continuă să fie o cheltuială inteligentă.