Atunci când auzim despre o persoană că este subnutrită, majoritatea ne imaginăm o persoană care moare de foame – o persoana care d-abia se ţine pe picioare. Desigur, oamenii care au deficienţe de substanţe nutritive şi calorii sunt subnutriţi, dar subnutriţia poate exista chiar şi atunci când caloriile sunt din abundenţă – asta înseamnă mâncare cu multe calorii şi puţină valoare nutritivă. Aşa că, apare un nou cuvânt în vocabularul nostru: “subnutriobezi”. O fuziune dintre subnutriţi şi obezitate sună ca un conflict de termeni, dar, de fapt, “subnutriobezitatea” este reala – mulţi dintre noi sunt supraponderali şi fără o nutriţie adecvată.

Cum am ajuns aici? Trebuie să ne uităm la istoria evoluţiei noastre pentru a găsi o explicaţie. Strămăşii noştri aveau nevoie să mănânce multe alimente pentru a atinge necesarul de calorii. Ţinând cont doar de faptul că erau foarte activi – ardeau mii de calorii zilnic doar în căutarea lor constantă pentru mâncare. Şi, acând o alimentaţie bazată pe plante, nu aveau surse prea mari de calorii concentrate – precum grăsimile şi zahărul – pe care le avem noi astăzi.

De asemenea, strămoşii noştri mâncau multe plante pentru a-şi lua vitaminele şi antioxidanţii pe care nu-i produc. Producând propriile vitamine este un proces scump, care consumă multe calorii. Aşa că eram concepuţi să obţinem vitaminele din alimentaţie – mai degrabă decât să cheltuim energia pentru a le produce – astfel că mai multe calorii ar putea fi puse pentru o utilizare mai bună în alimentarea cu energie a creierului.

Apoi, evoluţia umană, ne-a proiectat o modalitate de a ne încuraja să alegem alimentele mai gustoase, pline de calorii. Aşa că, am dezvoltat un sistem de recompense sofisticat – prin care chimicalele care ne fac să ne simţim bine sunt eliberate atunci când creierul este stimulat de alimente bogate în calorii, ceea ce ne încurajează să mâncăm cât mai multe.

Cu alte cuvinte suntem încurajaţi – şi recompensaţi – să mâncăm mâncăruri care ne aduc multe calorii per înghiţitură, şi pentru a ne asigura că primim toată nutriţia de care avem nevoie. Asta e bine, dacă ieşi în natură şi te încarci cu vegetale şi proteine scăzute în grăsimi. De fapt, este greu să te supraalimentezi printr-o astfel de dietă, deoarece fibrele şi proteinele sunt foarte saţioase.

Însă în lumea modernă, aprovizionarea cu mâncare este încărcată de alimente supraprocesate, bogate în calorii, o mâncare apetisantă cu deficit de vitamine, minerale şi antioxidanţi, iar sănătatea noastră este pusă în pericol. Un pic mai mult este un lucru, dar “subnutriobezitatea” încurajează grăsimea să se depună în locuri în care în mod normal nu ar trebui să ajungă, în jurul organelor vitale, precum ficatul sau pancreasul, apoi forţează drumul lor către interiorul celulelor şi afectează în mod semnificativ modul în care aceste organe îşi fac funcţiile.

Suntem proiectaţi să fim incredibil de activi, dar nevoile noastre de calorii nu se compară cu cele ale strămoşilor noştri. Mulţi dintre noi lucrează în situaţii de care cu greu ne cere să ne mişcăm vreun pic. Suntem de asemenea construiţi pentru a consuma atât de multă mâncare de calitate cât ne poate da natura, dar trăim în ceea ce a fost numit un mediu “obezogen” – suntem înconjuraţi de mâncăruri uşor de obţinut, foarte procesate şi foarte bogate în calorii.

Această neconcordanţă între genetica noastră şi stilul nostru de viaţă este ceea ce a condus la acest paradox de subnutriţie combinată cu obezitate. Noi mâncăm într-un mod exact opus modului corect. Ar trebui să luăm multe vegetale şi proteine slabe care vor maximiza calitatea nutriţională la un cost relativ scăzut de calorii.

Şi ar trebui să ne ridicăm de pe canapea, de asemena. Majoritatea dintre noi nu ardem 6000 de calorii/zi, dar ne asigurăm că le mâncăm, că poate cine ştie…