Cum determini un copil sa nu manance dulciuri?

copii-mancand-dulciuri     Este prima data cand scriu un articol pe tema alimentatiei, pentru ca nu am considerat ca sunt in masura sa fac acest lucru. Dar acum am deja 8 ani de experienta in lucrul cu oamenii, peste 1000 de marturii in privinta obiceiurilor alimentare, aproximativ 13 traininguri de instruire pe tema alimentatiei si stilului de viata sanatos cu unii dintre cei mai reputati medici la nivel international, peste 100 de persoane pe care le-am consiliat personal in adoptarea unei vieti echilibrate nutritional, cateva zeci de persoane pe care le-am instruit pentru a avea grija la randul lor de alte cateva sute de oameni. De ce scriu abia acum un articol despre alimentate? Pentru ca in urma cu 1 an si 4 luni am adus pe lume o fetita minunata, si, cand am inceput diversificarea, m-am lovit de o multime de reactii ce acopereau o intreaga gama de atitudini, de la ironie la superioritate si chiar acuzare. In toata aceasta perioada am citit zeci de articole despre alimentatia bebelusului si am ascultat si mai multe pareri, avizate sau nu, despre ce sa-i dau copilului sa manance. Asa ca am simtit nevoia sa imi exprim parerea referitor la acest subiect, si poate ii ajuta si pe altii care trec prin aceleasi confuzii sau preocupari ca si mine.

     Cele mai des intalnire reactii au fost de genul: “Ia la mama un colt de paine, ca poate poftesti.” – i-a spus fetitei mele de 5 luni o femeie in metrou , “Uite o felie de chec. Noi punem doar putin zahar in el” – a primit fetita mea in parc de la o bunica binevoitoare , “Cand ii ies dintisorii copilului, da-i un covrig sa il mestece. Asta il ajuta”.
Poate, pentru gingiile copilului, covrigul poate sa fie o solutie. Dar pentru sistemul digestiv si imunitar al copilului, poate sa fie fatal. Dumnezeule! I-ai da copilului de 6 luni cateva lingurite de zahar sa le inghita? Nu! Pai exact asta faci, daca ii dai sa roada un covrig. Acei covrigi sunt fierti in apa cu zahar. Pe de alta parte faina alba este rea si pentru un adult. Pentru un bebelus este cu atat mai periculos. Poate dezvolta o alergie la gluten de exemplu.

     O ruda (medic!!) imi aducea un argument, credea ea, convingator: “Iti vei putea controla copilul decat pana ajunge la scoala. Incepand de atunci isi va cumpara singur alimente nocive”. Exact aceeasi ruda imi spunea cum ii da copilului ei 5 lei ca sa isi cumpere un corn de 4,5 lei si ii cere sa ii aduca cei 0.5 lei rest. Face asta pentru ca stie ca daca isi va cumpara o punga de chipsuri, care costa 5 lei, copilul nu va avea sa ii dea restul. Pe langa faptul ca un corn nu mi se pare o alternativa sanatoasa la o punga de chipsuri, mi se pare ca este si o modalitate nedemna de control. Eu am o convingere: invata-l pe copil principiile, obiceiurile sanatoase si o anumita rutina, si dupa aceea fii prietenul lui, incurajeaza-l sa iti spuna lucrurile bune sau rele pe care le face si fii oricand gata sa il ajuti. Prefer sa ii castig increderea copilului si sa ii fiu alaturi atunci cand e mic si face greseli mici, decat sa il controlez la sange in aceasta perioada, facandu-l sa gaseasca metode de a se feri de mine. Iar atunci cand va fi mare si va face greseli mari, copilul nu va avea incredere nici macar sa ia in calcul si sfatul meu, astfel ca eu nu voi mai putea sa il ajut cu nimic, iar controlul va fi atunci total inutil.

     Eu prefer sa nu ii dau deloc zahar fetitei mele, pana la varsta la care voi putea. Nici macar in prajituri. Am atatea solutii alternative: fructe proaspete, sirop de agave, stevie, etc. Si sper ca, la un moment dat, daca va manca zahar intr-o anumita conjunctura, nu ii va placea, iar controlul nu va mai avea sens.  E o speranta legitima si documentata. Se stie deja ca zaharul creeaza dependenta si de aceea multi devoratori de dulciuri renunta cu greutate sau deloc la ele. Pe de alta parte, orice actiune repetata suficient de mult, devine obicei. In sens invers, daca nu faci un lucru niciodata, nu are cum sa devina obicei. Acestea sunt principiile, acestea sunt convingerile, asa ca nu imi ramane decat sa am eu obiceiuri bune, sa imi cresc copilul in acest spirit si sa ii ofer tot timpul alternative gustoase si sanatoase. In acest caz, scade riscul ca el sa adopte obiceiuri nesanatoase mai taziu. Si, daca se va intampla totusi, atunci eu voi fi acolo sa il ajut.

     Si, peste toate aceste lucruri, eu ma consider norocoasa ca am intalnit compania Herbalife care imi ofera o solutie excelenta atat din punct de vedere nutritiv dar si pentru a-i indulci deserturile fetitei mele. Shake-ul nutritiv Formula 1 ma ajuta sa ii ofer cele mai gustoase si sanatoase deserturi, iar atunci cand copilul nu are pofta de mancare (din cauza caldurii, sau poate ii ies dintiorii, etc.), shake-ul il accepta sigur, iar eu sunt linistita ca are un aport nutritiv complet. Si pot sa ma mandresc ca am un copil sanatos, care nu a racit niciodata si care se dezvolta armonios, fara sa aibe acel aspect de copil pufos – grasut – spre obez pe care il vad, din pacate, uneori in parc.

3 thoughts on “Cum determini un copil sa nu manance dulciuri?

  1. Bravo Lori,ești o mama înțeleaptă și cu dragoste pentru copilul tău.Cred cu fermitate în tot ceea ce vei face pentru ca Larisia, o dulce,sa ajungă o persoana cu obiceiuri alimentare sănătoase. De fapt experiență ta își spune cuvântul în tot ceea ce faci ca persoanele din jurul tău sa adopte o viață echilibrata.
    Chiar eu sunt unul din acele persoane pe care tu le-ai schimbat viața și pt.aceasta Îți mulțumesc din nou.
    Sa va dea Dumnezeu sănătate, o viață fericita și multa iubire pentru tot ce veți realiza.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *