Într-un articol recent apărut în LA Times era scris că privitul la televizor te face să iei în greutate. Nicio veste de acolo – la urma urmei, dacă nu faceţi sprinturi prin cameră în timp ce vizionaţi emisiunea preferată, nu ardeţi calorii.
Dar nu este televizorul însăşi problema. Pur şi simplu stând pentru perioade mai lungi – fie că stăm în faţa marelui ecranu sau a micului ecran – sunt determinate modificări biochimice în modul în care organismul stochează grăsimile şi zahărul, care au un impact negativ asupra sănătăţii.
Noi oamenii am fost concepuţi pentru a avea un stil de viaţă activ. Împărtăşim genetica noastră cu strămoşii noştri antici vânător-culegător care petreceau multe ore pe zi, căutând mâncare. Suntem făcuţi să fim activi toată ziua, şi biologia noastră este adaptată la un nivel înalt de activitate fizică. Aşa că atunci când comportamentul nostru (stând toată ziua) merge în contradicţie cu modul în care am fost concepuţi (angajarea într-o mulţime de activităţi fizice), biologia noastră lucrează împotriva noastră.
Dacă te uiţi la marele ecran, nu cupla (in)activitatea cu gustările. Dacă se poate, aşeză-ţi televizorul acasă, astfel încât să te poţi întinde, merge pe banda de alergat sau să ridici greutăţi în timp ce te uitaţi la televizor. Dacă petreci toată ziua în faţa calculatorului, decât să livrezi mesajele prin telefon sau e-mail colegilor din apropiere, mai bine livrează-le personal. Poţi încerca, de asemenea, să stai pe o minge sau să mergi pe o bandă de alergat într-un ritm lent în timp ce lucrezi.