De cele mai multe ori, nu susţin oamenilor să mănânce cât mai sănătos posibil. Mai mult, o parte din munca de nutriţionist este de a încuraja oamenii să mănance alimente sănătoase şi de a-i ajuta să găsească modalităţi de a canaliza obiceiurile alimentare actuale în direcţia corectă. Dar uneori dau de oameni care duc nutriţia adecvată la extreme, care au o obsesie nesănătoasă de a cosuma alimente sănătoase.

Poate cunoşti astfel de oameni. Ei se mândresc de regulă cu obiceiurile lor alimentare şi îi privesc de sus pe cei care nu împărtăşesc aceleaşi obiceiuri ca ale lor. Ei îşi petrec cea mai mare parte a timpului planificând, preparând şi mâncând mâncăruri perfecte. Fiecare aliment este ales pentru conţinutul său nutritiv. Şi pentru mulţi care caută un plan pentru o alimentaţie perfectă, cu cât alimentaţia este mai corectă, cu atât mai onorată este persoana care o mănâncă.

Într-un articol din 1977 din Yoga Journal, Colorado, medicul Steven Bratman a sugerat termenul “orthorexia” (“orthos” înseamnă “corect” sau “exact”) pentru a descrie oamenii care au această obsesie pentru mâncarea perfectă.

Am cunoscut mai mult de o mână de oameni obsedaţi de ceea ce mănâncă. Mulţi păstrează notiţe despre tot ce înghit şi de multe ori ştiu şi ceea ce or să mănânce, chiar cu câteva zile înainte. Ei pot susţine discuţii de lungă durată despre valorile nutriţionale ale felurilor de mâncare care le prepară la domiciliu, dar întrebaţi-i şi ce gust au mâncărurile lor şi sar putea să vedeţi o privire confuză. Mâncărurile spontane şi bucuria plăceri papilelor gustative de multe ori nu sunt luate în considerare.

Nu este surprinzător că atunci când standardele mâncării tale sunt atât de mari, o face şi greu de mâncat în casele altora. În restaurante, aceştia le pot fierbe aşteptările angajaţilor despre fiecare detaliu al mâncării – sursa ingredientelor sosului şi metoda de preparare a fiecărui fel de mâncare – şi totuşi încă mai au probleme în a găsi alimentele potrivite pentru alimentaţia lor. Fără nicio surprindere, izolarea socială poate fi rezultatul final.

Unii psihologi cred că orthorexia poate avea la bază o tulburare de anxietate, în timp ce alţii cred că poate fi mai mult o tulburare obsesiv-compulsivă. Totuşi, alţii spun că pur şi simplu e vorba de un caz de hyperfocus pe ceva sănătos – cum ar fi un dependent de muncă sau o practică obsesivă. Poate nu e nimic rău în asta.

Conform definiţiei iniţiale a lui Bratman, orthorexia a vrut să descrie “drogaţii de alimentaţie sănătoasă” şi în special cei care sunt conduşi de dorinţa de a mânca sănătos, nu de a mânca mai puţin. Aceasta este o distincţie importantă, deoarece în timp ce sună ca o alimentaţie dezordonată, orthorexia, cel puţin în spiritul în care termenul a fost inventat, nu este considerată aşa. Este o problemă doar în cazul în care planul de alimentaţie este luat prea în serios şi duce la o pierdere semnificativă în greutate în acest proces.

Există mâncători de alimente sănătoase care nu au devenit serios subponderali şi care reuşesc să găsească ceva de mâncare atunci când sunt în prezenţa familiei şi a prietenilor. Ei au făcut din munca lor o disciplină strictă pentru ei. Pentru cei care doresc să slăbească puţin, terapia comportamentală poate fi de ajutor. Să învăţaţi să înlocuiţi gândurile obsesive cu atitudini sănătoase despre alimentaţie poate ajuta pentru a pune un pic de ordine în alimentaţie.

Autor (în engleză): Susan Bowerman, MS, RD, CSSD pe www.discovergoodnutrition.com .